Pisicile sunt marea mea flebetze... Asa ca pisicile nu au lipsit din casa noastra in ultimii ani, fie
ale noastre, fie ale prietenilor. Toate animalutele au povestile lor, dar
e greu sa le prezint pe toate... Sa vorbim despre Kiki. Ea este prima pisica,
batranica sau tantizuica noastra, dar i s-a mai supus si Mitzi, Cocopilu, Mutzu, Tzontzo, Mutzuloi, Mutzi, Nebuna, Tzăcă, Tzucurili, Coco,
Frumu', Bubulina, Boantza, Bubici, Muntzu si muuuulte alte apelative. Ea e stapana absoluta a casei noastre
in fata careia nu cracneste nimeni cand ii este foame.
Locuieste la noi din
septembrie 1996, de cand am gasit-o in fata usii, singura si lovita, data
probabil afara de la un alt apartament. Misterul originii sale in fata usii
noastre se pierde undeva in negura blanei sale, dar nici nu am facut vreodata
investigatii sa vedem daca apartinea cuiva sau nu... Ne apartine noua, si
gata! "Ce-am gasit al meu sa fie!"
timp de trei luni, in vara anului 1998, Kiki
a fost complet pierduta. A cazut de la balcon si timp de trei luni nu am mai
vazut-o, in ciuda indelungatelor si din ce in ce mai indepartatelor noastre
cautari prin cartier (ba mai rau, timp de vreo 5 zile am alergat dupa o alta
pisica neagra care nu dadea nici un semn de simpatie fata de noi, ceea ce m-a
facut sa cred ca am tinut in casa o mare parshiva, care la primul semn de
libertate a si zbughit-o fara sa mai priveasca inapoi. Dar ne-am inselat!).
Dupa cele trei luni de lipsa - timp in care evident ca am pandit toate mâtzele din
cartier trecand prin fata balconului - intr-o dupa amiaza am iesit din
intamplare pana in parcarea din fata blocului. Mama mea, care privea de la
balcon, mi-a atras atentia ca, de sub o masina, se uita la mine mult prea
insistent o pisica neagra. Am strigat-o,
s-a apropiat timida, apoi plina de bucurie, a inceput sa ma
adulmece
si sa se agite fericita ca ne-am regasit. De atunci nu a mai parasit niciodata
domiciliul nici trei metri in fata usii. O singura escapada "parasutistica" a
mai avut tousi la cateva luni dupa, cazand inca o data de pe
balustrada balconului, fara
urmari grave insa.
In anul 2000 Kiki
s-a imbolnavit crunt si am ajuns cu ea la doctor. A fost operata si cred ca
odata cu operatia i s-a extirpat si simtul rautatilor, ca a devenit
mai afectuoasa. In pozele de mai sus e Kiki inconjurata de soricei de jucarie
sau privind candid pe geam la pasarelele care o enerveaza ingrozitor in fiecare
dimineata. Cred ca in poza de mai sus se intreba unde disparusera dusmancele,
asteptandu-le sa se intoarca acasa, in plopul din fata ferestrei.
Poza din dreapta se numeste "Tzătzica". Vedeti si voi de ce...
In 2005 am auzit in
fata blocului miorlaieli scandalizate care mi-au atras atentia. Am coborat,
l-am cunoscut pe Gugu, l-am alintat, dar, cu gandul ca mai am acasa o pisica
neagra, l-am parasit. Dupa cateva ore, iesind din locuinta, in fata usii
mele, la ceva distanta fata de locul unde il lasasem, se afla Gugu care
venise... dupa mine. Asta m-a convins ca fusesem eu aleasa!!! Si Gugu a
intrat in familie. E un motan foarte istet, participa cu mult entuziasm la
toate activitatile casei, este foarte vorbaret incat iti raspunde la
intrebari cu tot felul de tonalitati mieunate. Cu Mitzi mai are el ceva
"conflicte alergate" din cand in cand, dar totusi convietuiesc de ani de
zile.
GUGUTZA
MITZI
In 2008, am largit
colectia de animalute cu un catel - NOROCEL (Noro, Nori, Norica) - care pazeste o casa de la tara
si un arici - RICIU - gasit in fata casei, traversand strada! Acum
ariciul e liber prin padure, a ales libertatea, dar Norocel e la datorie cu
o dragoste si o posesivitate fata de noi, stapanii, ceva de speriat!
In 2009 am marit familia cu
doi pisoi simpatici: Tighelle (sau Tiggy) care e o alintata si o
sperioasa, ceva mai casnica dar totusi ea e prima care a prins un soarece, si
Albel (sau Abeiu) care e haimanaua casei, un pisoi curajos si
inteligent care se crede caine. Sta langa Norocel fara nicio frica si chiar
prefera uneori compania cainilor de parca s-ar crede... caine. Catelul din vecini pleaca din calea lui
Albel atunci cand se intalnesc!
La cateva luni diferenta,
in 2009, ne-am
trezit plocon la poarta cu motanelul Miticutza care ne-a cucerit din prima
cu ochii lui verzi iar el e afectuosul familiei, simte nevoia sa isi
prezinte sentimentele prin imbratisari tandre, cu labutele intinse in jurul
gatului nostru.
Astfel colectivul de animalutze se prezinta astfel: 2 pisici
- la oras + 3
pisici + 1 catel - la tara! Sper ca ma opresc aici!!!
...Ei bine, asta
scriam prin 2010, dar nu m-am oprit aici, si in martie 2011 am mai gasit un
catelus abandonat pe drum si n-am rezistat: l-am adoptat si pe el. Il cheama
Woody, este cuminte si foarte jucaus, s-a adaptat imediat in curtea cea noua
care nu-i mai ajunge. E prietena cea mai buna a lui Norocel, dar si al
pisicilor, cu care incearca o comunicare, dupa cum vedeti si in poza.
Topul
preferatilor
1.
pisica Kiki Mitzi este actuala noastra pisica, altfel n-as avea curaj sa o pun
pe un loc inferior; e neagra cu ochi aurii; nu suporta sa fie alintata decat
cand are ea chef; arma de temut: ghearele si coltii pe care le pune in
functiune mai ales cand ii este foame. Pasiunea cea mai mare: somnul
("trasul la aghioase", "sforaiala", cateva sinonime pentru a
nu se confunda cu pestele cu acelasi nume). Cand nu doarme, motzaie. Cand nu
motzaie, mananca. Si in sfarsit, in timpul ramas liber, il mustruluieste pe
Guguta care nu o scapa din ochi.
ALBUM FOTO KIKI
1bis.
Motanul Gugutza este pisoiul pe care l-am adunat din fata locului in 2005. Seamana cu Kiki, si incearca sa pastreze armonia cu pisica sefa, care nu-l prea
accepta, dar totusi...
ALBUM FOTO GUGU
2.
pisica Kiki Tzutza a locuit
la noi vreun an. Era neagra cu ochi aurii, sasie si, la plecarea sa din casa
noastra, a fost "imprumutata" unei gospodarii care, pe timpul
studiilor mele in alta localitate, trebuia sa aiba grija de pisica... si
dusa a fost... Nu o iert pe mama pentru asta!
3.
motanul Kiki Tzontzor a locuit la noi 2 ani -
cel mai obraznic si neascultator motan; dar e singurul care a detinut acte
in regula, si anume un buletin prin care se certifica de catre stapana lui,
adica de mine, ca numele sau complet este: "Linchescu Afundulesei Kiki
Tzontzor". Sa va spun de ce il chema Linchescu Afundulesei? Nu va spun,
puneti-va imaginatia la incercare!
4.
hamsterul Catzelu' a locuit
la noi un an, pana ce a murit de frica "stapanei" actuale a
acestei case, cu care a incercat in zadar sa intre in armonie.
Moartea i-a
survenit prin stress indelung, prin expunerea pisicii ore in sir in fata
borcanului; capacul a fost pus de vizita inopinata si repetata a pisicii Kiki
de pe locul 1 al topului in
borcanul hamsterului, care dupa doar cateva zile si-a dat obstescul
sfarsit...
5.
lastunul Bufi a stat la noi doua
saptamani, timp in care a invatat sa zboare. Desi nu ma omor in general dupa
pasari, am avut cateva in casa si Bufi a fost cea mai inteligenta dintre toate.
Atunci am aflat ca pasarile pot fi si istete, si smechere, si tandre, si
amuzante. Finalul lui Bufi in casa noastra e
trist insa... (Puteti citi
povestea lui Bufi aici.
Luati-va batiste!)
6.
puiul de gaina Piulica este singurul animal
pe care il am pe constiinta: l-am ucis cu propriile-mi maini la
cei numai 6 ani ai mei incercand sa-l spal... pe picioare. Stiati ca aveti in fata voastra o
criminala?!?
7.
papagalii Coco, Bimbo si Ciupi
au fost
cei mai galagiosi prieteni ai nostri; cea mai mare placere era sa-i vedem
zburand si strigandu-se pe nume. Coco era galbena, ceilalti doi erau verzi,
iscand, in momentele lor de dragalasenie, o furtuna de pene multicolore in
toata casa...
8.
o ciocarlie gasita de
fratele meu intr-o balta, cu toate penele impregnate de petrol; a murit dupa
cateva zile, desi am facut tot posibilul sa o salvam.
9.
un iepuras alb - de pe la 7 ani - care a stat doar cateva saptamani; nu a putut invata
regulile traiului la bloc si s-a intors de unde a venit.
10.
catelul Albus pe care l-am adapostit,
candva in copilarie, o
singura noapte, noaptea in care am iesit la tragerea la sortzi la care au
participat copiii de la bloc; catzelul era gasit in jurul blocului, dar
fiind mult prea mic, i-a facut mamei noaptea de cosmar, nedormind nici macar
o secunda; i-a cerut mancare in permanenta udand covorul din cinci in cinci
minute; a doua zi a fost inapoiat... comunitatii blocului
11.
melcul Zombi-Dop
a locuit la
noi o saptamana in apartamentul de lux pe care si l-a ales singur in varful
unei sticle; placerea sa cea mai mare era sa se incolaceasca in jurul
varfului gatului de la sticla, motiv pentru care a primit numele de Dop.
12.
pestii de acvariu
au fost
placerea tatalui meu timp de cativa ani buni; in timpul cutremurului din 1977, au dat semne vizibile
de neliniste, refuzand sa mai manance. Nu-mi plac pestii de acvariu, dar ca
amintire pentru copilaria pe care mi-am petrecut-o lipindu-mi nasul de
sticla casutei pestilor, i-am asezat si pe ei in acest top.
13.
o soparla primita in grija de la fratele meu
plecat la scoala, m-am trezit deodata fara soparla in borcanul in care
fusese lasata. Cautata zile intregi prin toata casa la insistentele fratelui
meu pagubit, soparla nu a fost de gasit. Peste luni de zile, cand am facut
curatenie generala, mama a gasit soparla turtita sub covor, cu coada lasata
la cativa centimetri distanta. Abia atunci ne-a crezut mama ca am avut
intr-adevar o soparla in casa.
14.
un borcan de lacuste si zeci de carabusi
care au facut deliciul celor mai sinistre glume copilaresti.
15.
o naparca adusa de verii mei de pe Ceahlau, pentru a se lauda cu
isprava lor; cand si-au dat seama ce au facut, au turnat spirt peste
borcanul in care se afla sarpele, lasandu-l cateva zile departe de ochii
casei.
