Zona
Neamt a fost locuită încă din secolul al doilea înainte de Cristos, perioada
din care datează primele cetăti dacice descoperite la Cozla si Bâtca Doamnei.
Ruine ale stravechii asezari pot fi văzute si acum, dar cele mai multe
dovezi pot fi vizitate la Muzeul de Istorie din Piatra Neamt,
In 1387-1392 este
prima data mentionat documentar orasul Piatra Neamt cu numele de Piatra lui
Craciun. Totusi, ceea ce conferă aerul istoric acestui oras provine
din epoca lui Stefan cel Mare. In 1491, în timpul lui Stefan cel
Mare se ridică la Piatra Curtea Domnească din care fac parte Biserica Sf. Ioan
si turnul clopotnită.
In fotografiile de mai jos vedeti
zona istorică a orasului - un ansamblu arhitectonic ce contine o
parte din curtea domnească de pe timpul lui Stefan cel mare, conservate în
stare excelentă fiind biserica sf. Ioan, turnul clopotnită si câteva ruine
pitoresti. Zona este
centrul de atractie al orasului, simbol al urbei.
Fotografii protejate cu copyright ©2005-2008 -
Dana Mindru
Click pe imagine pentru a vizualiza mai bine
Biserica Sf. Ioan,
cea mai veche biserică din zonă, construită în timpul domniei lui Stefan cel
Mare, de aceea i se mai spune si Biserica lui Stefan cel Mare. A fost
ridicată între
1497-1498, ctitorie a lui Stefan cel Mare, fiind una dintre
primele constructii de pe vremea voievodului moldav, ridicată în al 42-lea
an de domnie. Imaginile prezintă biserica din mai multe unghiuri: foto 1:
intrarea, foto 2-3: biserica privită din spate. foto 3: biserica văzută de pe pasajul pietonal din preajmă Biserica a fost de curând restaurată la
exterior.
Turnul lui Stefan cel Mare:
Turnul clopotnita (20 metri
inaltime) a fost
construit in 1499 si este asezat in imediata apropiere a bisericii Sf. Ioan.
La inceput turnul masura 19 metri inaltime, iar in sec. XIX i s-a mai
adaugat un etaj. La baza masoara 5,8 metri latime.
Muzeul de Artă, Muzeul de etnografie si
Turnul lui Stefan cel Mare
Ruine ale vechii curti domnesti pot fi vazute
în apropierea Bisericii si a liceului Petru Rares, unde există si o pivnită
transformată în muzeu (se vede în stânga fotografiei 9)
